Un magazin de antichități are un potential important si poate avea câștiguri foarte mari. Acum, tot succesul acestei afaceri depinde de gustul mai mult sau mai puțin artistic, sau tehnic al întreprinzătorului, al administratorului, al antreprenorului. Ideea magazinului de antichități nu poate fi sustenabilă decât daca exista o sursa permanenta de asemenea antichități pe care se specializează magazinul. Acum antichitățile pot fi de N categorii, mai mult sau mai puțin cu aplicație casnică, tehnică, de laborator etc. Sunt multe tipuri de antichități.
Cel mai bun exemplu de antichități ar fi muzeele, nu? La muzeul tehnic spre exemplu, poți vedea o grămadă de exponate care au fost folosite de-a lungul timpului sau au fost chiar invenții care au făcut furori la vremea lor. La muzeul de arta unde sunt obiecte pe care chiar daca nu ai acces la ele, dar văzându-le, când umbli prin târguri poți vedea ceva asemănător care sa îți sugereze sau să aibă o asemănare cu ce ai văzut acolo la muzeu.
Am fost in mai multe târguri de vechituri in care, după părerea mea, găsești tot felul de obiecte valoroase, totuși depinde de cine le evaluează ca fiind valoroase pentru ca de obicei, doar proprietarul acelor obiecte le cunoaște valoarea sau non-valoarea. Acum, in târg, clientul se afla in fata vânzătorului si i se pare conform culturii lui generale, un obiect mai mult sau mai puțin interesant si mai mult sau mai puțin vandabil intr-un eventual magazin propriu.
Am avut experiențe importante si am cumpărat de multi bani obiecte vechi. Spre exemplu, am fost in Germania la Dusseldorf, intr-un târg ce are loc săptămânal, care se tine in parcarea magazinului Metro o data sau de doua ori pe săptămână, si am văzut tot felul de obiecte care daca ar fi fost puse in valoare, ar avea succes la vânzare. Când spun puse in valoare, ma gândesc la pozarea lor din diferite unghiuri, pozele sa fie colorate, cu anumite aspecte ale acelui obiect scoase in evidenta, aspecte care sa stârnească interesul clientului, mai ales daca acel obiect este expus intr-un mediu/magazin online, atunci chiar că trebuie niște poze adevărate.
În targ totuși, clientul ia obiectul in mână, se uită la el, îl studiază, îl învarte în mana și îl apreciază sau nu. Dar atunci când vezi o poză, eu cred că e un avantaj pentru vanzatorul acelui obiect, pentru că, clientul neavând posibilitatea să-l pipaie, își pune în valoare imaginația, iar asta în funcție de calitatea pozei acelui obiect și ce sugerează acea imagine. Poate fi o bijuterie, un lanțișor de aur, un inel, un semn zodiacal, poate fi o trusă de machiaj pentru femei, poate fi, cum să zic, un obiect care să atragă femeile, sau și bărbații care vor să facă un cadou unei femei, un cadou care are o anume valoare morală, nu neapărat intrinsecă.
Pot fi obiecte așa-zise tehnice, de exemplu arme (albe), chiar în Germania am văzut expuse tot felul de baionete, săbii chiar și niște pistoale cu butoiaș de pe la 1800-1900. Veselă facută din zinc sau alamă, tot felul de farfurii, căni și pahare cu tot felul de ornamente, turnate sau injectate. Sunt făcute dintr-un fel de zamac, dar mult mai moale, un amestec de zinc cu cositor, pe care dacă le încălzești cu o lampă pe gaz chiar se topesc, dar mai au și un procent de zinc pentru duritate. Din câte știu, pe la 1600-1700, se foloseau frecvent astfel de obiecte prin casele oamenilor, în bucătărie, în restaurante vechi, pentru că sunt foarte rezistente, nu știu cât de sănătoase, dar având în vedere că sunt foarte ușor de obținut, lumea care le producea, făcea tot felul de farfurii cu basoreliefuri, pahare cu ornamente laterale, de capacitați diferite, chiar și statuete de diferite mărimi și greutăți.
Când spui antichitați ar trebui să se clasifice, să se ordoneze pe categorii cumva obiectele. Cea mai la îndemână categorie ar fi ca cea de bibelouri, de expus prin casă, de vitrină. Acestea ar putea fi cele mai vandabile tipuri de obiecte vechi. În afară de tablouri și alte obiecte de artă, dar acolo e vorba mai mult de opera artistului și nu neapărat de vechimea obiectului.
Antichitățile sunt cumva ca niște obiecte de serie sau colecționabile. Aceste obiecte, care sunt socotite ca antichităti ar trebui împărțite pe categorii și perioade. Cele mai plăcute și cele mai vandabile vechituri sunt cele care se adresează ornamentelor casnice sau decorative. Statuete, bibelouri, farfurii de vitrină, pahare, oale, tigăi, cratițe, răzători de legume, care pot fi încadrate la antichități dar să respecte câteva criterii, adică să nu fie obiecte de mare serie, dar sa aibă o vechime reală.
Diferența între târgurile din Germania și cele din România ca Vitan, Floreasca sau Valea Cascadelor din București, este că la noi se împart în niște raioane târgurile. Într-o parte a târgului se vând electrice, în altă parte se vând tacâmuri, în altă parte se vând scule pentru meseriași, strungari, frezori etc. În străinătate vânzătorii sunt mai talentați și au și tehnică și își pun în valoare simțul artistic. Fac tot felul de copii după săbii sau panoplii cu pistoale puse în cruciș pe o bucată de lemn lucrată artistic, pentru restaurante sau pentru cine vrea sa își decoreze holurile unei case cu asemenea colecții de arme albe.
Am văzut foarte multe colecții de pipe atât în Germania cât și în România, și nu numai pipe ci tot ce înseamnă accesoriu pentru fumători, ca aparate de făcut țigarete cu hârtie gumată din care se fac țigări rulate. Am văzut țigări goale cu filtru, dar goale, care se folosesc cu aparate de umplut cu tutun. Am văzut tot felul de scrumiere automate, simple, mari sau mici. Scrumiere cu mecanisme de captare a scrumului ca să nu miroasă.
În orice târguri gasești totuși și ornamente pentru mașini, cum ar fi embleme de la Mercedes, Renault, Rolls Royce ce pot fi folosite în diferite moduri, expuse pe perete etc. Există și obiecte medicale ca eprubete, pahare Berzelius, microscoape mari sau mici, cântare, balanțe, trezii si multe altele.
Într-o imagine, un târg atractiv ar trebui să fie împarțit pe raioane/sectoare tematice cum ar fi monezi/numismatica, vederi facute în serie mare din tot felul de regiuni din lume. Am vazut colecții de fotografii ale unor persoane din epoci înainte de 1800, cu imagini care au farmecul lor, acele persoane din fotografii din diverse categorii speciale fiind îmbracate în costume specifice unor zone și timpuri trecute.
Astfel într-un magazin de antichități se pretează a fi expuse orice fel de obiecte care îndeplinesc niște condiții de atractivitate, fie prin vechimea lor sau aspectul lor vechi patinat. În filatelie de exemplu, cele mai valoroase schimburi și locurile în care se găsesc rarități filatelice sunt chiar în aceste târguri, în care vin special colecționari care se cunosc și fac schimburi, iar alții vând pur și simplu unor începători.
Cam asta este impresia generală a acestor târguri de antichități care se asociază foarte bine cu vechiturile, spre deosebire de târgurile de animale (iepuri, câini, pisici și păsări de tot felul). Prin varietatea lui, un astfel de târg de obiecte vechi, devine interesant prin fenomenul de expoziție pe care îl trăiești în târg, pentru că pur și simplu îți clătești privirea utiându-te pe acolo la tot felul de obiecte care îți trezesc imaginația și fascinația, chiar dacă nu cumperi nimic.
Chiar și mobila veche se poate găsi în târguri de vechituri, chiar dacă nu este expusă la fața locului, dar poate vânzătorii au fotografii și te poți duce la ei acasă să le vezi. Scaune și canapele tip Ludovic XIV, de care am văzut și păreau originale și erau foarte scumpe. Se găsesc și instrumente muzicale, care tot așa sunt colecționabile.
Sunt foarte multe de spus dar totul depinde de ce crezi tu că te pasionează.